Vreau o pauză a mea... şi doar a mea.
Geamul e aburit şi pot să îmi creez un univers doar al meu pe el. Desenez feţe zâmbitoare pentru copăcei, pentru maşini, dar pentru oameni nu. Oamenii sunt aşa cum sunt ei.
....
Mă simt împrejmuită şi vreau aer curat. Vreau liber la tot. Simt dulcele gust al libertăţii mele. Aud doar ce vreau şi ce îmi convine. Încep să evadez. E chiar bine.
...
Îmi doresc să ajung peste tot şi nicăieri. Îmi doresc să privesc răsăritul de pe cel mai înalt munte şi să-l văd ieşind din mare. Întrevăd toate speranţele mele pentru viitor.
...
Nu mai vreau acasă. M-am plictisit de aceeaşi oameni, de aceleaşi locuri, de aceleaşi mirosuri. Vreau departe. Vreau tot.
...
Nu`s nebună. Sunt doar un copil care încă mai visează. Incă mai visează să fie mare. Lumea e mare. Mare şi urâtă. E mohorâtă, dar vreau şi eu să ajung la vârsta lor. Vreau să ajung la înălţimea lor, dar să rămân la fel. Eu pot zâmbi. Ei nu. Ei cred că poţi trăi fără zâmbet ? E imposibil. E inacceptabil. Voi mă credeţi prea imatură, dar eu pot mai mult ca voi. Ha-ha !
…
Mai sus. Si mai sus. Tot mai sus. Până la nori…
Un comentariu:
mirobolant :x
Trimiteți un comentariu