Frica de singurătate vs. Frica de împărtăşire al propriului spaţiu

De ce oare unora le este frică de singurătate, iar alţii nu vor să îşi împartă spaţiul cu alţii? De ce o astfel de diferenţă de natură socială se produce în mintea umană?

Sunt multe persoane care nu pot trăi singuri niciodată, fie că se află într-o cameră, fie că este vorba de întreaga lor viaţă, şi de cealaltă parte sunt oameni care nu pot accepta ca o altă fiinţă să se instaleze, de exemplu, în camera lor. Mulţi ar afirma că este vorba de gradul de sociabilitate pe care fiecare îl deţine, şi că ar fi vorba şi de comportamentul şi temperamentul oamenilor. Însă, privind lucrurile dintr-o altă perspectivă, aceea a modului în care s-a dezvoltat individul, putem observa că mulţi dintre cei care au trăit într-un mediu cu multe persoane, adoptă un spirit de „propriul teritoriu” când vine vorba de viaţa personală. De la aceştia ne-am aştepta să poată accepta alte persoane în intimitatea lor, din cauza acestei vieţii pe care o au, însă se dovedeşte că totuşi ei ţin cu dinţii de aceea părticică de spaţiu numai a lor.

Acum vine problema celor care urăsc să trăiască singuri. Aceştia, la fel ca şi cei care îşi respectă propriul teritoriu, se împart în două categorii: cei care au trăit singuri şi vor să schimbe ceva, şi cei care sunt dependenţi de persoanele din jurul lor. Pentru cei care vor să introducă persoane noi în anturajul lor, este un fel de reabilitare, însă pentru cei care sunt dependeţi de persoane, acest "viciu” este un mod de viaţă.  Cât de mult poţi fi dependent de o persoană? Este foarte bine să fi sociabil, însă consider că totul are o limită, iar când acestă limită este sărită, deja individul devine o „persona non grata”, toţi îl vor ocoli, asta făcându-i viaţa şi mai mizeră. Oamenii chiar sunt dependenţi de alţi oameni. Ei tind să accepte diferite relaţii numai pentru a-şi păstra o părere bună despre sine, sau doar pentru că ştiu că la un moment dat vor avea nevoie de acele cunoştinţe.

În concluzie, putem afirma că totuşi nici lipsa de persoane apropiate, dar nici conceptul de „prieten cu toată lumea” nu ne pot avantaja în vreun anumit mod. Cum se spune, totul trebuie luat cu măsură, precum pastilele.