Romanian Tales

Bună seara.

Numele meu este Gigi. Gigi Frunzăreanu. Cel mai bine spuneţi-mi Gică, cum mă strigă prieteni.Ce? Să mă grăbesc?. Ahh, da. Imediat, da` ce mă grăbeşti aşa nene? Ce, numai tu crezi că ai biznesuri importante? Ete, hai! Bine, ho, nu da cu paru`! deci numele meu este Gigi. Gigi Frunzăreanu, sau Gică, aşa cum îmi spun prietenii. Ce să mai spun?! Ceva despre mine?! Da?! Bine. Deci, da da da. Acum pricepi. Păi, mi se spune Gică. Sunt un om însurat. Câţi ani am? Păi, 48. Şi sunt însurat de 20 de ani, chiar cu o doamnă care era bine. Sunt un „porc de apartament”, aşa cum îmi spune dânsa. De ce vă chiorâţi aşa la mine? Vi se pare ciudat ce zisăi? Bine. Înseamnă că vă miraţi oare de ce îmi spune aşa după 20 de ani de căsnicie „fericită” şi după ce am făcut 2 copii mari şi frumoşi? Da. Şi mă mândresc. Am o fată mândră în toate cele şi un flăcău de toată frumuseţea. Ea e „lipitoare de portofel”, iar el un afemeiat. Dar îs mândru de ei. doar sunt ai mei. Sânge din sângele meu. Chiar dacă toţi îmi spun că nu prea seamănă cu mine. Sunt mândru că`s ai mei. Aşa şi vă spuneam de ce mă numeşte dumneaei aşa. Păi, acum, oameni buni, fiţi sinceri, e ceva rău în a petrece cu prietenii de 3...4...5 ori pe săptămână? Mie, sincer să fiu cu domniile voastre, nu. Asta e. Îmi plac femeile frumoase şi băuturile tari. Şi nu ar fi asta problema, dar ea se găseşte să-mi reproşeze toate astea fix când ajung acasă de la o beţie cruntă. Fix atunci, nenişorule, când te simţi ăl mai fericit dintre oameni, ea vine cu tranca mare şi începe: „Gicule, iar eşti beat? Gicule, ne certăm rău, puiule. Întotdeauna vii beat acasă. Ce exemplu le dai copiilor tăi, ăh? Halal model de urmat. Un tată beţiv şi nimic mai mult.” La care eu mă înverşunez: „Şi o mamă...” „Cum, Gicule? Cum sunt? Hai, spune-mi odată! Cum o consideri pe cea care şi-a sacrificat toată viaţa şi tinereţea ei să te îngrijească pe tine, să-ţi spele, să-ţi calce? Ăh? Cum o consideri pe cea care le-a dat viaţă copiilor tăi? Cum, Gicule, cum?” „Cea mai frumoasă femeie de pe pământ, Ileano...” Şi atunci fac stânga-ntors şi mă duc în dormitor, direct în patul nostru. Mai urlă ea vreo 2-3 ore după dar cine o mai aude? De parcă la băutură mai ştii ce zici. Cam aşa sunt jumătate din serile noastre. Celelate sunt aproape la fel numai că atunci nu mai o văd la fel de frumoasă. Nu mai am alcool în sânge atunci. Nu mai mi se pare glasul ei de privighetoare, ci de caţă afurisită. Şi nu mai tace, nene, câteodată când o apucă. Să mă ferească sfântu` să uit să iau ceva când vin de la serviciu, că începe: „Gicule, ai luat ce ţi-am cerut?”, cu mâinile în şold, încă de la uşă. „Păi ştii, iubito, scumpa mea, lumina ochilor mei, ştii era închis în cutare loc. Nu am putut să iau cutare lucru.” Şi atunci începe furtuna. „Deci nu ai luat ce ţi-am cerut? Nu? Pungaş afurisit! Beţivan ordinar! Cum îţi mai permiţi să vii acasă fără cutare? Ce să le dau copiilor să mănânce? Să te mănânce pe tine, că mie mi s-a acrit să le aud mofturile!”. Şi îmi întoarce spatele şi se duce în camera ei. Şi atunci pregătesc eu ceva de-ale gurii. După juma de oră o văd, moţată, aranjată, cu cea mai nouă rochie, cumpărată din ultimul meu salar`. Pleacă cu fetele în oraş. Şi nu se mai uită înapoi dacă lasă casa bine. Doar se dă cu tona de parfum şi iese pe uşă, dând agale din şolduri, pe ritm de vals veneţian. “Scorpie! Mie să mi te plimbi aşa unduit, nu mai faci de 15, că devenişi pudică, fiţi-ar capu` al dracu`! Vezi tu când vii, ce scatoalcă îţi ard!” Dar niciodată nu am lovit-o în viaţa mea. Doar mă înfurii, şi pe urmă o las în plata domnului, că, doar deh, e şi ea muiere de oraş, nu pot eu s-o opresc să facă pe cocota pe bulevarde, că doar şi eu fac pe boschetaru` pe străzile lăturalnice. Oricum, muierea mea mă iubeşte, ce ştiţi voi? Când vine tătuţu cu bănuţii acasă, să-i vedeţi cum sar cu toţii. Parcă ar avea arcuri. Nici de aş muri nu ar sări aşa. Dar îî iubesc, că şi ei îmi iubesc banii. Şi atunci le văd pe ăste două rânduni: „Gicule!”, „tătuţule!”, „nu ne dai şi nouă nişte bănişori, că tot luaşi leafa, că, ete, de vezi, Rodicuţa nu poate sta fără pantofi noi, că e şi ea domnişoară, dragă.” Şi când le văd feţele mici şi gingaşe, nu le pot refuza, şi bag mânuţa la buzunar şi scot pentru amândouă, şi pentru rochiţe, şi pentru pantofiori, şi pentru parfumerii, şi pentru alte „chic”-uri de ale lor. Oricum, sunt şi eu văzut ca bărbat cam o dată la o lună. Are femeiia mea o boală, fix o dată pe lună, i se scoală şi ei şi o apucă: „Gicule! Gicule! Haide, Gicuţule, în pat să ne mai hârjonim şi noi, ca atunci când eram tineri.” Fix atunci nu am eu chef. Ba chiar deloc. Şi ea mă tot cheamă lângă ea, să ne mai sărutăm şi noi, să ne iubim. Dar până atunci mă trimite cu căţelu`. Că sunt copii, că nu poate, că e femeie matură. Dar când are muierea chef, trimite copii de acasă, face curat, pregăteşte cina la lumina lumânărilor, aşa cum a văzut ea la prietenele ei, îşi ia pe ia cele  mai sexy ţoale şi până nu o calmez, sau nu fug de acasă, nu se lasă. Ultima dată a fost ceva de genu`: „Gicule, Gicule! Măi, Gicule, măi, noi ne pierdem tinereţea aiurea. Hai să mai fim şi noi tineri încă o dată.” „Nu pot, Ileano, am treabă grea pentru muncă, şi trebuie s-o termin.” „Hai, dă-o`ncolo de treabă, că toată ziulica munceşti. Hai mai bine să-ţi fac eu un masaj să nu mai fi aşa stresat.” „Ileano, tu nu pricepi? Nu pot deloc. Lasa-mă, femeie, să-mi termin astea aici. Du-te în plata Domnului. Du-te şi te întâlneşte cu prietenele tale şi mai povestiţi-vă prostiile voastre. Du-te!!!” Şi atunci mă enervez şi ţip la ea. şi ea se uită în ochii mei câteva minute precum un câine alungat, şi pe urmă dacă vede că nu merge, se închide la ea în cameră şi boceşte până dimineaţa. Eu ce să fac? Îmi iau haina şi plec la cârciumă şi mă distrez. Pe urmă direct la muncă. Când ajung acasă, o găsesc cu ochii roşii de plans, umflată la faţă, mă sperii de ea ca de dracu`, şi mă duc să mă culc. Pe urmă nu mai am o săptămână o vorbă de la ea. Şi nici mâncare caldă. Dar pe urmă îi trece, că ştie că eu aduc banii ăn casă şi dacă nu aş fi eu cine i-ar mai da de toate cele trebuincioase modei. Dracu`? Nu. Gicuţă îi dă bani. Gicuţă scoate banii pentru rochia ei de stofă, pentru pantofii de lac, pentru vizitele la coafor, pentru manichiură, pidichiură, văpsit de păr, şi alte multele. Mno! Dar stai că-mi sună telefonu` ăista. Stai să răspund. Aloooooo? Da, vere. Cum? Deja la crâjmă? Da? Cu toţii? Veni şi Costel? Da, vere, tre` să-mi dea nişte bani de acu` 2 luni. Hai că vin şi eu. Aşteptaţi-mă că vin acuş! Ei, eu cam tre`să plec. Îmi pare rău să vă las, îmi făcu plăcere să vorbesc cu voi, dar sunt chemat la apel de ostaşii mei.

La revedere!