Povestea unei ierni cretine :)

Chiar ţin morţiş să vă spun o poveste destul de frumoasă. Totuşi povestea aceasta nu este cu prinţi şi zâne magice, cu flăcăi curajoşi şi zmei atotputernici. Nu! Povestea aceasta e despre cum poţi rămâne înzăpezit într-o capitală a unui stat european. Ştiu că pentru cei care nu cunosc viaţa Bucureştiului este greu de crezut. Cum se poate ca unul dintre cele mai „moderne“ oraşe ale României să cadă pradă unei amărâte zăpezi? E foarte posibil. Vă întrebaţi cum desigur. Păi, se iau cam o doză de indiferenţă faţă de cantitatea de zăpadă care acoperă oraşul, câteva persoane cărora le e lene să-şi mişte utilajele de deszăpezire de dimineaţa, câteva sute de locuitori care pleacă de acasă la primele ore ale dimineţii, atât cu „pe jos-ul“, cât şi cu maşinile proprii şi multe băltoci imense, şi preparatul e gata. Din partea mea, i-aş ruga pe primarii sectoarelor şi ai Capitalei să facă şi ei drumul dus-întors aşa cum fac toţi oamenii care nu dispun de maşini personale de deszăpezire şi în faţa blocurilor/caselor cărora nu se dă zăpada la minut, să vadă şi ei cum e să „încaleci“ troiene, să faci duş la fiecare maşină care trece cât stai la semafor, să aluneci pe o gheaţă de 3 degete şi să mergi cu mijloace de transport arhipline. Să vedem cât rezistă ei. Dar lăsaţi oameni buni că s-au găsit soluţii mai bune. Ne luăm schiuri sau patine şi mergem mult mai bine. Sau poate vor realiza într-un sfârşit. Şi am încălecat pe o şa şi v-am spus povestea aşa. The End... or maybe not.

*Later edit 
1. şi cum după ninsoare urmează noroială, sau slobozeală cum am botezat-o de curând, momentan ne vom plimba cu barca sau gondola. ca la noi, doar în Veneţia. Măcar acolo e mai frumos şi mai e şi carnavalul [8->].
2. şi cum nu se putea mai bine, ninsoarea a revenit. splendid! cea mai frumoasă privelişte -strada mea înzăpezită- NOT!!!