Poveste de Cristal...part 2

Era dimineata… se scula derutat nestiind cat era ceasul…era 8… se intoarse pe partea cealalta, lua perna in brate si incerca sa mai adoarma…insa nu putea… visul sau ceea ce fusese nu.i dadea pace…il facea sa.si puna atatea intrebarile la care nu avea raspuns…inchise ochii si incerca sa.si aduca aminte ce vazuse…

Se facea ca era in acelasi mod stand in pat…si la un moment dat cv licari intr.un colt al camerei… intr.o carte…se scula si se duse pana acolo, lua cartea de pe masa si o deschise…in ea se afla ghiocelul…il pusese la presat…sa.l pastreze pt totdeauna…nu stiu ce ii veni insa il saruta… parca nu era uscat…parca isi revenise miraculos… se uita la el…intradevar…era verde si inca mirosea a polen… nu.i venea sa creada…

Il lua si il puse pe noptiera langa el…tot ce facea nu era din constiinta de cauza…le facea parca impins de ceva sau cineva…se aseza la loc in pat, stinse lumina si inchise ochii sperand ca va adormi la loc…in linistea noptii se auzira niste pasi…putin tarsaiti…deschise ochii rapid…in bezna completa din camera el nu putu sa observe nimic…”oare de ce nu am lasat trasa perseaua?! Macar aveam putin de lumina in camera”, se gandi el…incet incet pasii se apropiara de patul lui…in toata linistea doar pasii si rasuflarea lui groasa erau singurele sunete care se distingeau… el se uita in stanga, in dreapta, sperand sa vada cv… o lumina… ceva….orice… insa nu putea… o adiere de vant caldut de primavara ii ravasi parul… “vant?! In camera?! Si geamu e inchis…” …incerca sa isi ridice capul de pe perna, insa nu putu…ceva, o forta nevazuta il tinea tintuit in pat… deodata in fata lui aparu ca o umbra… un cap cu par lung ii aparu in fata ochilor…parul matasos ii mangaia fata si un fior aproape cunoscut ii trecu prin intreg corpul, facandu.l sa tremure…incerca sa deschida gura, sa strige… insa nu putu… fata aceea se tot apropria de fata lui… incet incet aproape ca li se atinsesera nasurile… un deget ii atinse buzele si mai apoi o alta pereche de buze I le prinse pe ale lui intr.un sarut blajin…recunoscu si acesta….prin mintea lui aparu imediat intamplarea din padure si fata… stia buzele alea…erau ale ei… inchise ochii si savura momentul…nu vroia sa se termine…niciodata…incet buzele ei se desprinsera de ale lui , il mangaie usor pe fata si il saruta pe frunte… cu aceasta ea disparu si forta care il tinu pe el nemiscat disparu… gafaind, el se ridica in sezut…”de ce din nou?! De ce eu?! De ce ea?!”…intrebarea asta il macina toata noaptea….