Poveste de Cristal...

Din padurea deasa si intunecata, un suspin jalnic se auzea… luna era plina si foarte luminoasa insa crengile mari si groase ale copacilor erau ca un scut impotriva luminii…

Lacrimile ii curgeau fara oprire pe fata…nu se putea opri din plans… isi regreta faptele si incerca sa inteleaga de ce viata lui nu e ca a altora… durerea ii cutremura fiecare particica de corp… frigul ii patrundea incet pe sub haine si ii ajungea pana in maduva oaselor… numai lacrimile calde si sarate ii mai incalzeau fata…

Cu o zi in urma, el pornise pe un drum… plecase de acasa… prea multe probleme il facusera sa fuga… sa nu mai accepte… isi luase strictul necesar si pleca… toata ziua merse si merse pe de.a lungul autostradei, vrand sa se indeparteze din ce in ce mai mult de viata de inainte… vroia sa lase atatea memorii si sentimente undeva in urma… sa uite de ele… sa nu mai simta nicio durere in suflet… toate astea il macinau incet dar sigur..stia ca era singurul mod in care putea scapa… singura modalitate…seara se asternu peste intregul tinut..nu stia unde se afla… cauta undeva sa se adaposteasca insa nu gasii nimic…ii era frica de necunoscut… de singuratate… stia ca doar un anumit loc il putea proteja de rautatea oamenilor…padurea… de animale nu ii era frica… stia prea multe despre ele…

Isi asternu un pic de frunzis la radacinile unui copac si se aseza… privea luna, stelele…asculta muzica vantului care trecea prin frunzele copacilor… asculta glasul minunat al naturii… atat de pur… ii aducea aminte de toate.. de casa… prieteni…iubire… tot ce lasase in urma… intr.un fel regreta gestul insa alt mod de a scapa nu avea… In intunericul asternut putu sa observe ceva mic si alb… recunoscu imediat forma… o stia prea bine…era un ghiocel… speranta…o ploaie de lacrimi ii uda fata… ochii nu i se mai puteau opri din plans… toata durerea se revarsa acum…

Lacul negru si rece trimitea spre fata lui scantei de argint… isi ridica privirea si observa sclipiri de diamant deasupra apei, asa cum nu mai vazuse niciodata… se ridica incet si se tari pana la mal…isi pleca privirea si isi oglindii chipul in apa adanca… isi zari fata trista si lacrimile care se prelingeau… o lacrima cazu in apa… din adancuri un mic glob de cristal parea ca se aproprie tot mai mult de suprafata… incet incet acesta iesi la suprafata… o micuta minge stralucitoare plutea deasupra lacului… dintr.o data o raza puternica iesi din micutul glob si o fiinta parea sa iasa din el… o fata… inalta… cu parul lung fluturat de adierea vantului… toata fiinta ei parea de cristal… isi intinse mana spre el… el o intinse pe a lui, fara sa vrea… degetele lor se atingeau aproape…el o prinse de mana… incet, parca plutind, ea cobora pe pamant… se uita in ochii lui… el ramase mut de uimire…ochii nu.i dadeau crezare la ceea ce vede… ea ii cuprinse mana lui stanga in mainile lui si si.o duse spre fata, cersind parca o mangaiere din partea lui… in momentul atingerii fetei ei, prin tot corpul lui trecu un fior de gheata… ea isi lasa capul in mana lui, precum un animal docil care cere mangaiere si afectiune… el continua sa o mangaie… ii placea… chiar daca avea senzatia de rece, simtea o caldura interioara care il linistea… incet o cuprinse cu bratele, vrand s.o prinda in bratele lui… in acel moment ea se cuibarii la pieptul lui… se simtea iubita… si el la fel…. Incerca sa o prinda mai puternic, simtind cum ea tremura… in acea clipa ea disparu… pe pamant, acolo unde statuse ea era un ghiocel… se apleca si il culese… cand il atinsese simti aceeasi senzatie ca si atunci cand o atinsese pe ea… saruta incet si blajin ghiocelul… in aceea clipa stiu ca ceea ce vazu fusese prea frumos… isi lua rucsacul si pleca inapoi spre casa, cu gandul la ea… si cu ghiocelul in mana, strangandu.l cu grija… pastrand frumusetea amintirii si sentimentului trait…