O ceata densa si umeda statea deasupra orasului ticsit de prea multe pacate si suferinte imprimate pe zidurile vechi de caramida alea caselor… Norii acopera cerul cenusiu si intuneca pamantul ud mai mult decat era pana atunci… Casele din zona par parasite, doar un caine singuratic si infrigurat isi face aparitia pe una dintre strazi… cu un urlet indurerat isi face simtita prezenta…un geam se aude izbindu.se si sunete de cioburi cazute pe cimentul rece se aude in linistea chinuitoare…. Un planset de copil se aude incet si infiorator dintr.una din casele mizere… un barbat cu fata acoperita se iveste in coltul unei strazi si cauta prin niste gunoaie aruncate…
Dintr.una din case iese o fata… fata ei se imbina cu peisajul cadaveric al orasului…nu zambea si dupa fata ei nu o facuse niciodata in viata ei… purta o rochie rupta la colturi si decolorata de vreme, insa destul de curate…avea un par negru ca abanosu si un ten alb ca laptele… printre firele de par ravasite de vant se pot observa doi ochi negri si sclipitori care.ti atrag atentia imediat…. Doar ochii ii tradeaza tristetea sufletului… poarta spre sufletul si speranta ei sunt inca deschise…isi ridica privirea spre cer si ofteaza..cu pasi alene ea porneste spre una dintre cele mai rasarite cladiri dintre toate celelalte…
Strada ramane din nou goala… parasita… dintr.un cotlon se observa ceva care pare sa se apropie… un tanar… destul de chipes, brunet si el, inalt si bine facut, cu o alura diferita fata de celelalte obiecte din spatial morbid din jurul sau… era diferit cu ceva fata de toate cele din jur… trecea alene pe strada, cu mainile la spate si fluierand…la prima vedere parea ca nu este din acest oras, ca este de undeva de departe, dintr.un tinut fermecat… imbracamintea lui era ciudata… o amestecatura a anilor trecuti si totusi foarte curate si parca lustruite, nu invechite de timp si spatiu….parca era scos din cutie, de pe un raft din magazinul de jucarii… era printul pierdut al cenusaresei sau a vreunei alte eroine din basmele pe care copii le citesc inainte sa adoarma… ceva totusi era ciudat la el… o femeie cu un cos mare trecu pe stada, si odata cu ea strada incepu sa se umple cu persoane, care mai de care mai galagioase si care se indreptau spre locuri proprii… nimeni dintre ei nu.i dadea atentie acestui personaj care nu se integra in decor… el nu se lovea de nimeni si totusi toti il ocoleau… el mergea pe aceeasi carare, in acelasi fel insa chiar nu.l lovea nimeni, nimeni nu se impiedica de el… se opri in mijlocul strazii si privea ploaia care tocmai incepuse… lumea incepu sa alerge zgribulita care incotro sa intre la adapost… insa lui nici ca ii pasa… privea la norii cerului si la picaturile de ploaie care cerneau din ei… ploaia il atingea insa nu.l uda, parul lung si brunet era tot la fel de bine asezat si uscat… privind la el observai ca el oricat de mult ar fi stat in ploaie nu s.ar fi udat deloc… asa a stat cam 15 min si tot la fel de frumos si stralucitor era…
Din cladirea de mai devreme iesi fata… cand vazu ploaia densa care potolea setea pamantului, se imbrobodi si mai mult cu salul de lana care il avea pe umeri si porni incet, ploaia cazandu.i pe fata, spre o casuta mica si darapanata din partea opusa a strazii… deodata aceasta se opri fara sa mai poata respire… o senzatie ciudata ii cutremurase tot corpul si incepuse sa tremure puternic din toate incheieturile… trecuse pur si simplu prin el… ea nu.l vazuse… el era prea atent la nori… aceast contact dintre ei il facu pe el sa respire greoi si se ghemuii rapid … pe ea o facuse sa isi scape cosul din mana… amandoi isi intorsesera privirea la celalalt si pt o clipa se privira in ochi… fata fetei se albi si mai mult… fata lui schita un zambet… in minutul acela ei ii aparura lacrimi pe fata si pentru prima data dupa atatia ani simtii din nou o caldura in suflet…
De ce? To Be Continued….:P
Un comentariu:
Adorabil ;x
Trimiteți un comentariu