Patul Nostru Procustian de toate zilele...

Cand a fost ultima data cand vi s.a cerut sa fiti intr.un anumit fel? sa fiti perfecti? sa fiti dupa normele unei anumite persoane?.... traim intr.o lume in care aparentele conteaza, in care accentul se pune pe aspect...este adevarat, ambalajul e primul lucru pe care il caracterizezi atunci cand cumperi un obiect dar totusi oamenii nu sunt obiecte...atata timp cat exista o personalitate si niste sentimente care nutresc in sufletul adanc ingropat, in mormanele de resentimente si resturi ale tuturor celor care i.au trecut pragul vietii lui...dar totu este asa gandit...o persoana nu prea inzestrata cu calitati exterioare este marginalizata si incrustata intr.o lume din care nu mai poate scapa... nu numai prin etichetarea care i se face dar si sentimental... o persoana a carei frumusete launtrica a fost spulberata de catre altcnv si caruia i s.a oferit "oglinda realitatii" este distrus din pct de vedere emotional... increderea lui piere... el cade in abisul neputintei si nepasarii in care este inframata lumea in care traim...devine pur si simplu o naluca a societatii noastre de plastic... si nimanui nu.i pasa...chiar nu le pasa... trec peste...ce?! e doar o amarata de fiinta...ce ne pasa?!... noi sa fim bn ca doar de... el nu v.a mai exista prea mult... fara speranta iesita din cutia pandorei, fara farama de incredere pe care o zamislim in noi si din care ni se ia in fiecare zi cu lingura pana se termina, viata nu mai are regrete, omul nu mai are trecut, nimic... si ce vede el undeva in fata, in acel abis?... o cale de scapare...