New Story[;x]

CAP II

Dupa o asemenea intalnire, fata nu mai avu cuvinte si nici glas pentru a vorbi…ii trebuira 10 minute ca sa.si revina din soc si sa poate sa se miste din loc… pur si simplu nu se putea dezlipi de acel loc… momentul care tocmai trecuse nu numai ca ii cutremura intreaga fiinta dar facu ca in interiorul ei sa resara o noua faclie de speranta… Sentimenul retrezit din sufletul ei, o facuse sa.si aminteasca de un moment placut al vietii ei… Singurul moment in care ea chiar simtii ca traieste cu adevarat… totul fusese cu mult timp in urma…. Daca se gandea mai bine, nici nu stia cu cat timp in urma…. Parca trecuse o viata intre present si ceea ce ea isi amintea …o viata de suferinta si regrete, o viata in care sufletul ei se autoimprosca cu noroi si se afunda tot mai mult in suferinta si in pacatele lumii in care traia…. Viata nu o iertase si nu o ferise de toate relele care o inconjurau… In ultimii ani din viata ei, totul fusese mizerie si uraciune… nimic nu o mai inveselea, nimic nu.i mai insenina ziua….

In acel moment, ea se gandea la cat de frumos era, atunci cand era tanara, nu cu mult mai tanara decat era acum… cu cativa ani in urma….si isi aducea aminte astefel: era o zi insorita zi de primavara…pomii tocmai infrunziserasi in curand aveau sa infloreasca…fusese o iarna grea anul acela si tatal sau, bolnav de ceva necunoscut pana atunci de medicina, trecuse prin clipe grele, insa cu ajutorul familiei, care a avusese foarte mare grija de el si a unui bun prieten de familie medic, reusi sa treaca de tot ce era mai rau, chiar daca boala isi lasase amprenta asupra corpului sau atat de puternic…intr.o camera inalta, 2 persoane aveau o discutie destul de aprinsa despre economia de atunci…la picioarele patului statea fata, si privea la tatal sau cu devotament, ca un copil care priveste jucaria preferata…. Pe un scaun langa pat, statea un baiat tanar, brunet, foarte chipes, inalt si cu niste ochi mari si caprui patrunzatori…pe fata lui se instalase o curiozitate nemarginita, insa mintea lui nu era atenta la tatal fetei, care isi expunea ideile in fata auditoriului sau, el era atent la fata care ii arunca, si ea, priviri fugare… tatal observase tot jocul lor si isi dadu seama de sentimentele care nutreau in aceea camera, intre cei 2 tineri….in acel minut tatal tacu si o liniste de mormant se asternu asupra intregii incaperi, insa acest lucru nu ii deranja pe cei 2, ei continuand sa se “joace”…tacerea fu sparta de rasul grav al tatalui… baiatu facu ochii mari la tata nestiind ce sa zica… isi lasa privirea sa coboare la nivelul pantofilor si incet incet fata lui se inrosi, capatand culoarea trabdafirilor infloriti…fata nu realiza motivul imbujorarii baiatului, asa ca lasa si ea capul in jos si se inrosi de asemenea, si incepu sa se joace cu un colt al rochiei….tatal vazand ca “discutia” celor 2 se termina, isi permisese sa deschida o alta, pt a sparge momentul :

- Off dragilor, si iata ca m.am facut bine si primavara sosi si ea odata cu asta. Si, asa cum se zice, odata cu pomii si altceva incepe sa renasca. Acesta este iubirea din sufletul oamenilor. Nu.i asa fata mea?!

Fata tresari la auzul acestora si raspunse printr.un mic chicotit cristalin. La aceasta , fata baiatului se inrosi si mai tare.

- Cred ca eu ar trebui sa ma odihnesc, spuse tatal. Si cred ca voi ar trebui sa mai “discutati”…intre patru ochii, spuse acestea si sub mustata lui aparu un zambet strengaresc si ii facu un semn cu ochiul spre baiat. Hai, duceti.va copii mei. Duceti.va si fiti fericiti ca doar o viata avem cu totii si trebuie traita…

O saruta pe frunte pe fata si ii stranse mana baiatului si ii invita afara. Dupa ce usa camerei se inchise in urma lor, ei incepura sa chicoteasca si pornira spre gradina. Mana lui cuprinsese deja mana ei si o tinea intr.o stransoare care o facea sa nu poate scapa de langa el. Cand ajunsesera in gradina, se asezasera pe cea mai insorita banca…el se aseza pe banca si ea se intinse pe spate cu capul in poala lui, privind spre cerul senin. Dupa ce statura asa un anumit timp, el isi invinsese teama, se apleca incet spre ea si isi uni buzele de alea ei intr.un sarut indelungat. Buzele unuia tanjea dupa ale celuilalt, si nu mai vroiau sa se desparta, daca se putea sa fi murit in acel mod atat de placut si binefacator… in lumina soarelui, el era atat de frumos. Razele soarelui treceau din parul lui negru si parea desprins dintr.o poveste… lumina care se rasfrangea prin parul lui ajungea pe fata fetei, atat de frageda si moale ca a unui fruct de abia dat in parg… buzele lui moi cerseau dupa sarutarea ei dulce… mana ei mangaia fata lui atat de fina ca si matasea si pielea ei tipa de fericire la o astefle de atingere. Clipele pareau ani si minutele secole. Soarele era pe aproape de a apune si cerul capatase un aspect sangeriu. In bratele lui totul parea atat de frumos pentru fata. Ziua se termina, insa incepea o adevarata poveste de dragoste…