Another Week-end[:d]

Week-end-ul ăsta a fost genial pot spune. Am cutreierat Bucureştiul în lung şi în lat după evenimente culturale. Sâmbătă a fost ziua Târgului Maşinilor de Epocă. În afară de maşini vechi de o frumuseţe încă sclipitoare, s-a mai ţinut din nou şi Târgul Anticarilor. Din nou, oameni simpli au scos de la naftalină obiecte de o importanţă culturală, artistică şi istorică pentru a le vinde împătimiţilor de lucruri vechi sau doar pentru a delecta ochiul privitorului. Într-adevăr, preţurile nu ţineau cont de criza din buzunarele oamenilor, anumite obiecte având nişte preţuri de te făceau să înghiţi în sec. Maşina amplasată în centrul manifestaţiei a atras toată atenţia trecătorilor. O maşină de modă veche, de pe timpul străbunicilor, probabil, într-o stare extrem de bună a devenit imediat obiectul cel mai căutat al întregului eveniment. Toată lumea dorea s-o aibă, s-o conducă sau doar să facă poze cu aceasta. Dar oricum nu a fost singurul deliciu al spectatorilor. Alte maşini tronau mai pe margine, care mai de care mai veche dar totuşi toate într-o stare excelentă. A doua zi, duminică a fost ziua Târgului Meşteşugarilor. Ideea de a merge la târgul meşteşugarilor şi s-a îmbinat perfect cu o altă idee de-a mea de a merge pe jos până la Arcul de Triumf. Şi aşa am pornit. Vorba vine acum pe jos, pentru că am luat metroul până la Aviatorilor, pentru a ajunge la târg cât mai repede. Normal că drumul cu metroul până acolo a fost o necesitate, în niciun caz o plăcere. Adică eu nu scap de fiinţe mono-neuronale nicăieri. Eeh, să privim „partea plină“ a paharului: metrorex-ul a reinstalat tâmpeniile la uşile vagoanelor care îţi oferă posibilitatea de a rămâne în metrou până la prima, sau până se găseşte cineva care să ştie să-şi folosească mai bine degetul la drăcia aia şi să te salveze de scările urcate şi coborâte inutil. Eeh, revenim şi pot spune că am ajuns formidabil de bine la destinaţie, adică la ieşirea din metrou. Şi uite aşa am pornit noi pe frumosul bulevard spre târg. Acum câteva mici detalii: târgul era amplasat pe stradă, într-adevăr pe pista de biciclişti, eeh, dar ce are, un pieton, doi, acolo, tăvăliţi pe jos, plus un biciclist cu roţile în sus, plus multă lume, plus o ambulanţă şi câteva echipaje de poliţie, ar fi fost un spectacol genial. Cine lipsea din el? Băsescu, să facă o baie de mulţime. Sau de sânge, depinde acum. Tot felul de lucruri făcute manual, lucruri vechi, o geantă pentru copii cu Hannah Montana[:|], păpuşi româneşti, măşti, obiecte din lemn şi lut, haine ţărăneşti, un bătrân care cânta la fluier dar un pic cam ignorat de cei care admirau sau cumpărau diferitele obiecte expuse, doua tipe îmbrăcate în straie româneşti care mai scoteau publicul din amorţeală şi din forfotă, covoare blănuri, ţesături lucrate manual, flori realizate din frunze colorate de porumb, căsuţe din lemn în miniatură, au încântat publicul de orice vârstă. După ce am dat o raită şi am achiziţionat şi eu ceva, am pornit prin parcul Kisseleff. Îl pot numi un parc de nota 9, deoarece şi am dat peste anumite creaturi şi faptul că bgs.ii sunt cam ciudaţi. Dar parcul ca şi entitate de sine stătătoare este impecabil. Chiar m-a bucurat că m-am putut odihni cât de cât în linişte. Pe urmă am luat-o spre Piaţa Charles de Gaulle, prin parcul Herăstrau, care pot spune că merită restaurat deoarece deţine anumite obiecte fabuloase, şi într-un final mult aşteptat am ajuns la Arcul de Triumf, geniala construcţie a Capitalei, pe lângă „Cartofu` înfipt în Ţeapă“[:))].

The eNd! [:d]