"Eu resping realitatea voastra si o inlocuiesc cu a mea" (Adam Savage)
17.05.2009
Among Angels... Cause butterflies live only one day
Te ridici de pe podeaua mucegaita a vietii tale distruse.... Te uiti in jur dar totul e pustiu.... nu mai e nimeni langa tine... esti singur intr-un iad de nedescris... o durere puternica de cap iti tulbura privirea.... numai intrebarile astea iti trec prin minte... Raspunsul e NU, nu te-a iubit nimeni... toti au fost, nu sunt si nu vor mai fi.... caci asa e sa fie.... Cauti ceva ascutit.... nu gasesti nimic... Camera asta imensa nu are nimic care sa te ajute sa evadezi.... Cauti cu infrigurare un cutit, ceva... insa nu e nimic de genul asta... te uiti in jur... O sticla sta parasita sub patul intimitatii lor... E singura care te-ar putea scapa de calvar... Izbesti cu ea de podea si ramai doar cu gatul sticlei... Il incerci cu degetul... taie perfect... Taisul cibului straluceste in raza soarelui care invadeaza camera... Te hipnotizeaza... Stii ca mai ai doar un pic si ai sa fii libera.... Ai sa scapi de durere, de suferinta.... de trupul asta... de lumea si de cuvintele ei... de sentimente false... de promisiuni eterne cu masti de povestioare pentru copii.... Nu merita viata asta... Constiinta iti este mult prea plina.... Prea multe regrete... <> <> NU, din nou raspunsul e nu... toata viata ta a fost o sceneta prost jucata, in care nu tu erai regizorul, altcineva arunca zarurile si nu tu faceai replicile si faceai actiunea.... Nu, tu erai aceea care iti luai rosiile de la public in cap la sfarsitul reprezentatiei din cauza vietii tale prea de ra*at... si totusi era piesa vietiii tale... Daca stai sa te gandesti ai fost fericita doar o zi in intreaga ta viata... Timpul in care ai stat langa el si ai privit in ochii lui si prin ei ai vazut intregul univers... glasul lui ti-a mangaiat sufletul si te-a facut sa plutesti... Dar era prea frumos si asa cum ai urcat ai si coborat... Viata ta asa a fost sa fie... plina de durere si fara pic de dragoste... Iti luai pastila de speranta in fiecare zi de la ghereta de la colt.... Acel om iti vedea sufletul si intelegea de ce ai nevoie si te ajuta... Incerca sa.ti amorteasca sufletul cu vorbele lui si inca te lasa sa speri insa si el stia ca atunci cand te vei lasa de pilula lui si vei fi doborat si dupa cum te vedea zi de zi mai fericita stia ca ziua in care te vei lasa se aproprie si ii era frica… Stia ca lovitura te va dobori…
Si iata-te, in camera asta in care zaci fara sentimente, ingropata in durere, resentimente si tristete… Unde e pilula aia cand ai nevoie de ea… probabil o ia altcineva care o merita mai mult... D`asta esti pregagtita sa parasesti lumea asta pentru ca sii ca e mai bine acolo, undeva..
Duci ciotu` de sticla spre mana ta intinsa.... Iti ochiesti artera... Ce frumoasa e... Si cat snage trebuie sa treaca prin ea... Si impingi... La inceput usor... Durerea iti face pielea de gaina... Dar nu te opresti... Parca asa curmi suferinta sufletului... Si intr-un fel asa e... Taisul ti-a patruns in piele... Durerea e din ce in ce mai mare... Sangele navaleste cu putere... Probabil ai nimerit ceea ce trebuie.... Nu... E doar o vena mica... Mai incerci odata... De data asta trebuie sa mearga... Stergi sangele care curge, privesti artera si infigi cu putere... Acum chiar ai reusit... Samgele tasneste cu putere... Un tiuit puternic auzi in urechi... Nu mai ai aer... Ultimele tale clipe... Privesti cerul e mov rosiatic... E superb... Sangele curge fara oprire si cu viteza.... Scapi ciotul din mana... Ai o senzatie de lesin... Incerci sa iti tii ochii deschisi dar nu mai poti... Parca te indrepti spre lumea viselor... Vezi o lumina si stii ca acolo trebuia sa ajungi de mult...
Un comentariu:
genial:|
Trimiteți un comentariu