Cum ai ajuns in aceasta camera?! Stai intins pe podea, privind tavanul scorojit, incercand sa respiri fumul otravitor de afara, si te gandesti oare cum ai ajuns aici, cum de te.ai nimerit in acest loc pe care il consideri un cuib de pacate ale placerii.... incet-incet, iti amintesti.... Erai undeva pe o strada intunecata... te indreptai spre asa-zisa, casa ta... o camera imbacsita de amintiri suprapuse, un amalgam de cuvinte si idei aruncate la voia intamplarii spre peretii lipsiti de aparare... Cata durere si suferinta au cunoscut acele ziduri oare?! Si.ti amintesti de camera copilariei tale, plina de inocenta, unde te refugiai in lumea ta, o lume cu basme si in care mai aveai putina speranta.... Lumea copilariei tale... De cate ori nu.ti imaginasei camera aia, un palat mare si impunator, si dulapul, un gargui infricosator, de care nu te apropiai decat cand era lumina aprinsa... si de ursuletul din colt, pe care l.ai iubit atat de mult si cu el in brate adormeai, visand la lucruri imposibile.... Aveai 5 ani cand l.ai primit.... de abia invatasei si tu limea in care traiesti si simteai nevoia de un prieten, un companion de joaca si chiar atunci el a aparut si ti.a calmat de fiecare data pofta de joaca, ti.a sters lacrimile atunci cand mama te certa si te.a scapat intotdeauna de monstrul de sub pat... Era acolo intotdeauna... si asa ai crescut.... Parintii te.au dat la scoala... ai cunoscut alti copii... In fiecare seara ii povesteai ursuletului ce ai facut in ziua aia... si vroiai sa fie si el acolo cu tine, sa se distreze... dara mama nu te lasa.... Anii au trecut si ai crescut si mai mult... ai trecut in generala... Tuturor li se parea infantil ca la varsta ta inca sa te joci cu un ursulet... pentru ce mai e nevoie de imaginatie cand exista jocurile video?! Si te.ai adaptat si acum.... l.ai pus deoparte si ai facut la fel ca ei... te.ai jucat acele jocuri, uitand de el... Si tot la fel au trecut anii... si uite ca ai ajuns la liceu... Alta lume, mai matura, mai grava.... alte persoane.... si aici te.ai adaptat.... Ursuletu` era deja de domeniul trecutului.... Statea in coltul lui imprafuit de vreme si de amintiri... Ai uitat cine iti alunga teama noaptea, cine te asculta fara cracnire, cine iti prindea lacrimile, pe cine puteai strabge in brate fara sa se opuna, cine statea cu tine atunci cand toata lumea avea altceva de facut si nimeni nu mai realiza ca existi si tu, acolo, cui i.ai povestit fiorul primului sarut, durerea primei despartiri, pasiunea primei rebeliuni... Si zi de zi cand plecai din camera ta, intorceai capul si priveai ursuletul si iti doreai sa ai din nou 5 ani, sa te mai joci cu el...
Si de abia acum realizezi ca l.ai pierdur... cel mai drag, bun si rabdator prieten, a carui dragoste e neconditionata si care va fi acolo pt tine pentru totdeauna...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu