Timpul trecea mult prea repede… Ziua era pe terminate… Lumina soarelui de abia se mai distingea printre ramurile copacului sub care ne facusem culcusul… Parca nici nu avusesem timp sa respiram… totul fusese asa de frumos incat parca visasem… sunetul chitarii in vantul care sufla domol, mirosul ierbii proaspete, sunetul pasarilor care ne acompaniau in cantecul iubirii… totul era un decor mirific… nimic nu era atat de perfect decat imaginea care o pozam la umbra copacului nostru… lumea pe care mi.o construiai cu speranta si promisiuni… pe care m.ai invatat s.o iubesc si s.o ador…. O lume din care tu nu lipseai…
Insa ziua se termina… cerul isi inchidea portile si strajerii ei de foc isi instalasera deja postura la usa norilor… craiasa luna isi facu prezenta… lumina ei iti mangaia fata…era geloasa cum o asa fumoasa stea are dreptul sa.mi atinga mandrul print… era al meu… nu vroiam sa mi.l ia… si ea avea soarele… asa vroiam eu sa il am pe el… o mandra craiasa, lasa.mi iubirea sa traiasca, nu.mi rapi fericirea si zambetul lui… lasa.mi sufletul sa fie fericit… durerea ar fi prea mare sa.l stiu pierdut…
Postare pt LuLu[;x]
Un comentariu:
nu e aberatie >:P:-w mie place :X:-<
Trimiteți un comentariu