CAP VII: The End?!
Ea facuse deja 3 pasi si parca se surpa toata fiinta ei odata cu aceste miscari… Cu o rasuflare grea, ea isi intoarse capul si privi in urma ei pe starada goala si noroioasa…Cerul plangea tot mai tare si odata cu asta ii curata ei ranile… statu si privi asa cateva minute strada fara viata…Numara secundele si spera la o minune…Insa vazu ca nu este posibil…
“Probabil mi s.a parut” se gandea ea in sinea ei… “Probabil… de la oboseala...” si un oftat greoi zbura din sufletul ei. Mai merse astfel cativa pasi. Dar dintr.o data auzi un soptit: “Credeai ca nu te mai iubesc… Credeai ca nu mai voi mai intoarce?” se intoarse si ramasese incremenita pentru a 2a oara in acea zi… langa ea statea el, in hainele lui cele mai fumoase, hainele pentru nunta lor… Ii intinsese mana sa dreapta sprea a o cuprinde pe a ei.. fara sa realizeze ce face, ea ii oferi mana… un fior rece ii strabatu to trupul micut si o facu totusi sa simta o caldura interioara profunda… caldura zilelor de vara petrecute impreuna…
Fata avu un soc si muri in acea clipa… iubirea lor era, este si va fi fara granite…
Nici moartea nu.i va desparti…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu